Provocări cu care se confruntă pacienții cu disfuncție a membrelor superioare
Mâna este un organ esențial pentru activitățile zilnice și servește ca un instrument cheie pentru ca oamenii să exploreze lumea externă și să interacționeze cu mediul înconjurător. În comparație cu alte părți ale corpului, mâna și membrul superior au o complexitate și o importanță mai mare în funcțiile motorii. Prin urmare, reabilitarea funcției motorii ale membrelor superioare este un accent de bază în reabilitarea post-accident vascular cerebral, dar reprezintă și o provocare majoră. Pacienții cu disfuncție a membrelor superioare cauzate de afecțiuni precum accident vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării sau traume ale mâinilor se confruntă adesea cu un proces de recuperare lent din cauza complexității mișcărilor mâinilor și a membrelor superioare. Această călătorie prelungită de reabilitare reprezintă o provocare psihologică semnificativă, care poate afecta sensul de sine al pacienților și poate duce la anxietate, depresie și alte probleme emoționale. Aceste emoții negative pot, la rândul lor, să diminueze în continuare motivația de reabilitare și să afecteze calitatea generală a vieții.
Stimularea electrică funcțională (FES) este o tehnică de reabilitare care folosește curenți electrici pulsabili cu frecvență joasă pentru a stimula unul sau mai multe grupuri de mușchi prin programe prestabilite, inducând contracții musculare sau simulând mișcări voluntare normale. Scopul FES este de a îmbunătăți sau restabili funcțiile mușchilor și grupurilor musculare afectate de deteriorarea neurologică, compensând astfel sau corectarea pierderii funcției motorii la membre și organe. În ultimii ani, aplicarea FES s -a extins semnificativ, în special pentru pacienții cu disfuncție a membrelor cauzate de accident vascular cerebral sau leziuni ale măduvei spinării. Prin stimularea electrică repetată, FES nu numai că poate activa neuronii motori, ci și să promoveze neuroplasticitatea în sistemul nervos central, ajutând pacienții să -și recapete treptat abilitățile motorii voluntare.
3. Plasamente comune de electrozi pentru FES în antrenamentul membrelor
(1) Subluxarea umărului
Pacienții cu leziuni ale sistemului nervos central sau leziuni ale măduvei spinării la nivel înalt se confruntă adesea cu subluxarea umărului. Consolidarea supraspinatului și a părții posterioare a mușchiului deltoid poate ajuta la prevenirea și îmbunătățirea subluxării umărului.
Electrod de stimulare: plasat pe o treime posterioară a mușchiului deltoid;
Electrod auxiliar: plasat pe mușchiul supraspinatus.
(2) Slăbiciune musculară a tricepsului
Pentru pacienții cu tulburări ale sistemului nervos central, utilizarea NMES pentru a consolida triceps brachii poate îmbunătăți controlul extensiei cotului și poate scăpa de spasticitatea bicepsului brachii.
Electrod de stimulare: plasat sub partea posterioară a mușchiului deltoid;
Electrod auxiliar: plasat deasupra olecranonului (aveți grijă să evitați stimularea brachioradialisului pentru a preveni flexia nedorită a cotului).
(3) slăbiciune musculară extensor la încheietura mâinii și a degetelor
Datorită dimensiunilor mici a mușchilor antebrațului, sunt recomandate în general tampoane mai mici de electrod pentru stimularea mușchilor extensorilor încheieturii și degetelor.
Pentru extensorii la încheietura mâinii:
Electrod de stimulare: plasat sub epicondilul lateral al humerusului;
Electrod auxiliar: plasat în apropiere de articulația încheieturii.
Pentru extensorii degetelor:
Electrod de stimulare: plasat mai distal în centrul antebrațului;
Electrod auxiliar: plasat în apropiere de articulația încheieturii.
